braileni.MyForum.ro

Sheena · Administrator

Transpiraţii în capitala părerilor

Autobuzul dăunează simţurilor

Pentru că, dacă poţi, îl ocoleşti. Pentru că este locul în care ai dovada că oamenii nu ştiu "cu" săpunul şi deodorantul. Pentru că nu poţi să stai jos, fără să fii bârfit "Ia uite-o p-asta, ce, are 20 şi ceva, şi are necesitate să stea jos...". Pentru că vine târziu. Pentru că este murdar.
Transportul în comun - sport extrem
Mda, politicos ar fi să zici că, dom'le, am maşină, nu mai am trebuință să circul cu autobuzul. Adevărul este însă că urăşti autobuzul. Că în autobuz îţi doreşti să te fi lăsat Dumnezeu minus simţul mirosului. Pentru că în autobuz trebuie să te supui nevoii unanime de saună. Geamuri deschise?! Blasfemie!
În Galaţi transportul în comun a devenit demult sport extrem. Încinse de soare ca nişte tigăi, troleele şi autobuzele (pentru că tramvaiele circulă mai mult goale, asta ca să respectăm adevărul!) se hâţână nehotărâte prin oraş. Nu este o noutate pentru nimeni faptul că vârsta a treia adoră datul cu autobuzul. Nu îmi place nici mie s-o spun, pentru că, de altfel, n-am nimic cu bătrâneii şi bătrânicile. Dar îndată ce aţi mers ultima dată cu tigaia încinsă, ca să puteţi să vorbiţi despre realitate?
Ce nesimţiţi...
Pasul întâi: urci, ceri scuze la intrare pentru că nenea care stă în uşă nu vede din ce rațiune s-ar putea urni din calea ta. Eşti privită cu scârbă. Compostezi. "Cobori la staţia asta?". Eşti decăzută brusc la un pertu pe care nu îl înţelegi. Te mişti însă repede de alături stâlpul cu aparat din compostat � nu ai voie să încurci traficul în autobuz, chit că până la staţia următoare mai sunt cel puţin două minute de mers.
Pasul doi: te aşezi. A nu se face greşeala de a te aşeza când vreun reprezentant al vârstei a treia este încă în picioare. "Ce nesimţiţi sunt, dom�le, tinerii de azi!". Scrâşneşti amarnic, te ridici, faci loc să stea domnul care cu cinci secunde înainte nu avea niciun gând să stea jos. Domnul se aşază.
Despre îmbuibaţi, cu dragoste
Pasul trei: te întinzi spre geam: "Ştii, am zăcut trei zile de la curent. Nepoată-mea nu poate să stea decât cu geamurile deschise, dragă, că ea se sufocă". Mâna ţi se crispează în aer. Vocile vin de dedesubt, ca din întâmplare. Geamul rămâne tras.
Pasul patru: unde au dispărut batistele, săpunul, spray-ul? Se tuşeşte la liber, se strănută ca la arteziană, subsuorile revarsă odori de deşeuri toxice. Soluţia: hăpăitul aerului la deschiderea uşilor. Pasul cinci: geanta îţi este luată la control de un minor cu faţă de tractorist juvenil. Rânjeşti cu nebunia scăpărându-ţi în ochi. Minorului îi scapă mâna din geantă. Pasul şase: băngăni afirmativ din cap (păi, dacă ţi se cere părerea!): "Uite ce aglomerat e pe stradă! Ce rău ne fac ăştia cu maşinile lor! Nişte îmbuibaţi, nu le pasă că suntem bătrâni şi avem pensii mici". "Dar puteţi să mergeţi cu autobuzul". "Şi nu merg? În fiecare zi mă sui la nouă dimineaţa şi mă întorc acasă pe la două". Revoltat, capul cu păr carunt şi numeroase aluniţe se întoarce spre cei mai cooperanţi: "Doamna Vasilescu, aţi văzut".
Cobori ca din caruselul groazei. "Ai ajuns!". Saluţi încet. "Hai, mă, te pomeneşti că tu nu mergi cu autobuzul?!". Râzi cu satisfacţia unui "îmbuibat sub acoperire". "Da"!