| Sheena |
| Administrator |
|
 |
| Data inscrierii: 26/Iul/2008 |
| Mesaje: 34 |
|
|
|
|
|
 |
|
MÂRLANII
E cel mai simplu lucru din lume: să fii necivilizat. E uşor, nu trebuie să faci niciun efort. Prea mulţi români ştiu asta. Aşa că haide să mâncăm seminţe pe stradă şi să scuipăm cojile pe jos. Să deschidem geamul maşinii şi să aruncăm pet‑urile în capul cui se va nimeri, să azvârlim în intersecţii ambalajele de la mâncarea ronţăită în trafic. Haideţi să ne aruncăm punga cu resturi menajere de la balcon, când credem că nu ne vede nimeni, ce să ne mai obosim până la container! Haide să smulgem băncile din pământ, să le rupem, să îndoim leagănele din parcuri, să dăm cu piciorul în pubelele de gunoi de pe stradă, să vedem dacă reuşim să le răsturnăm. Să rupem plantele ornamentale, doar aşa de distracţie. Să aruncăm cu pietre şi cu pământ în fântânile arteziene, să smulgem copacii şi să ni‑i punem în curte. Să claxonăm insistent în trafic şi da, da să înjurăm cum ştim mai bine, să facem gesturi obscene şi să nu dăm prioritate la nimeni, să le tăiem calea la toţi, că doar de aia avem maşină, să ne facem remarcaţi cu indiferent ce preţ.
Haide să ne îmbrâncim atunci când prindem o coadă, să ne îmbulzim la vreun ghişeu şi să îi vorbim urât funcţionarei sau vânzătoarei, să o facem zdrenţe, să ne încruntăm mai tot timpul şi să ne uităm urât la cei care trec pe lângă noi, să vadă că suntem duri. Nu, să nu cumva să zâmbim sau să vorbim frumos, că ar putea fi semn de slăbiciune sau Doamne fereşte! chiar de educaţie.
Vi se par lucruri cunoscute? Sunt imaginile unei Românii de fiecare zi. Civilizaţia nu se învaţă la şcoală, nu îţi trebuie master şi nici doctorat să înveţi să fii civilizat. Îţi trebuie doar bunul-simţ elementar, cu care vii de acasă. Însă mârlania e prea des prezentă în viaţa noastră şi ne lasă muţi de uimire de ce poate face ea.
Vrem. Cerem. Să ne facă Primăria curat în faţa casei sau a blocului. Să taie ăia de la Spaţii Verzi buruienile de aproape bloc şi, dacă se poate, să ne planteze şi nişte flori, pe care noi să le putem rupe ulterior şi să ni le punem în vază.
Imaginea generală este că, la civilizaţie, suntem repetenţi. Avem restanţe de bună creştere. Am absentat la cei şapte ani de‑acasă.
Uitaţi‑vă şi la campania electorală. Toţi promit că ne vor face, că ne vor da, că vom primi mai mult gratis. Nu zice nimeni nimic de civilizaţie. Să nu ne supere. Nu spune niciun candidat: măi oameni buni, e vremea să mai puneţi şi voi osul la muncă. Nu promite nimeni amenzi usturătoare (cum se află în ţările civilizate!) dacă îţi arunci mizeriile pe stradă. Scuipaţi, băieţi, pe jos, faceţi grătar în faţa blocului şi ascultaţi manele la maxim, rupeţi băncile, gardurile, faceţi pipi pe ziduri, în ganguri, dar votaţi‑mă!
Fiecare şi‑a construit clădirea, magazinul, sediul de firmă cum a visat noaptea. Nu a existat un plan de urbanism clar. Spaţiile verzi s‑au împuţinat văzând cu ochii, pe ele au crescut hidoase construcţii: una înaltă, alta mică, una acoperită cu tablă, alta cu ţiglă, una roşie, alta verde. Kitsch‑ul e la putere, la fel şi mârlănia care ne opreşte în loc şi ne face să rămânem cu o sută de ani în urma ţărilor civilizate. Şi nimeni nu pare deranjat.
Evident, atâta vreme cât nu lipsim de la vot. |
|
